Prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă (persoane fizice, juridice, unităţi administrativ-teritoriale, ori statul).

Moștenirea este legală în cazul în care transmiterea patrimoniului succesoral are loc în temeiul legii – la persoanele, în ordinea şi în cotele determinate de lege.

Moștenirea este testamentară în cazul şi în măsura în care transmiterea patrimoniului succesoral are loc în temeiul voinței celui care lasă moștenirea, manifestată prin testament. Legea conferă vocaţie (chemare) la moştenire următoarelor persoane: – soţului supravieţuitor al defunctului – rudelor defunctului (ascendenţi, descendenţi, colaterali) – statului sau, după caz, comunei, oraşului sau municipiului.

Ascendenţii defunctului sunt părinţii acestuia (ascendenţi privilegiaţi) şi bunicii, străbunicii, etc., fără limită în grad (ascendenţi ordinari). Descendenții defunctului sunt copiii, nepoții, strănepoții acestuia și urmașii lor în linie dreaptă la nesfârșit. Rudele colaterale ale defunctului sunt frații și surorile defunctului, precum și descendenții acestora până la gradul patru inclusiv (colaterali privilegiaţi) şi unchii, mătușile și verișorii primari ai defunctului, frații și surorile bunicilor defunctului, până la gradul patru inclusiv (colaterali ordinari).

În ceea ce priveşte persoanele care pot moşteni în baza testamentului lăsat de defunct, de principiu, vocaţia succesorală testamentară poate aparţine oricărei persoane cu capacitate succesorală, adică oricărei persoane care există în momentul deschiderii moştenirii.

Potrivit Codului civil, moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia, la locul ultimului domiciliu al defunctului, astfel că patrimoniul succesoral şi succesibilii/moştenitorii celui decedat vor fi determinaţi numai în funcţie de această dată.

Deschiderea moştenirii nu trebuie confundată cu deschiderea procedurii succesorale notariale, procedură care se deschide ulterior decesului persoanei despre a cărei succesiune este vorba.

Procedura succesorală notarială se va deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii.

Această procedură este de competenţa notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu.

În cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia dintre notarii publici care îşi desfăşoară activitatea într-un birou individual sau într-o societate profesională din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă.

În cazul comorienţilor (persoane decedate în acelaşi timp, fără a se putea face că una a supravieţuit alteia), compentenţa aparţine primului notar public sesizat, competent să dezbată succesiunea oricăruia dintre decedaţi.

În cadrul biroului nostru se pot dezbate proceduri succesorale având ca obiect succesiuni ale persoanelor decedate care au avut ultimul domiciliu în următoarele localităţi:

1. Cluj-Napoca

2. Floreşti (Floreşti, Luna de Sus, Tăuţi)

3. Apahida (Apahida, Bodrog, Câmpeneşti, Corpadea, Dezmir, Pata, Sânicoara, Sub Coastă)

4. Baciu (Baciu, Coruşu, Mera, Popeşti, Rădaia, Săliştea Nouă, Sugeag)

5. Chinteni (Chinteni, Deuş, Feiurdeni, Măcicaş, Pădureni, Satu Lung, Săliştea Veche, Sânmartin, Vechea)

6. Cojocna (Cojocna, Boju, Boj-Cătun, Cara, Huci, Iuriu de Câmpie, Morişti, Straja)

7. Feleacu (Feleacu, Casele Miceşti, Gheorgheni, Sărădiş, Vâlcele)

8. Sânpaul (Sânpaul, Berindu, Mihaieşti, Şardu, Sumurduc, Topa Mică)

Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, moştenirea se deschide la locul din ţară aflat în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să existe cel puţin un bun imobil al celui care lasă moştenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să se afle bunuri mobile ale celui ce lasă moştenirea. Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat.

Potrivit art.1103 Cod civil, dreptul de optiune succesorală se exercită într-un an de la data deschiderii moștenirii.

Persoanele chemate la moștenire în temeiul legii sau al voinței defunctului (testament) au opțiunea de a accepta moștenirea sau de a renunța la ea, în termen de 1 an de la data deschiderii moștenirii, adică de la data decesului celui care lasă moștenirea.

Nici o persoană nu poate fi obligată să accepte o moștenire ce i se cuvine, însă, odată ce moştenirea a fost acceptată, nu se mai poate reveni asupra opţiunii, întrucât acceptarea are ca efect consolidarea transmiterii moștenirii, fiind astfel irevocabilă.